Casele tradiționale românești au în comun câteva idei simple: acoperiș înalt cu streașină largă, prispă sau foișor care leagă casa de curte, materiale luate de lângă sat și un plan cu puține încăperi. Diferă mult de la o regiune la alta, iar aceste idei se pot prelua foarte bine într-un proiect de casă nouă.
Ce au în comun casele tradiționale românești?
Nu există o singură casă românească, ci o familie de case construite cu ce oferea locul: lemn la munte, piatră și lemn la deal, chirpici și stuf la câmpie și lângă Dunăre. Totuși, câteva trăsături revin aproape peste tot.
- Acoperișul domină volumul. E înalt, în patru ape sau în două ape, cu streașină care ține ploaia departe de pereți.
- Prispa sau cerdacul. Un spațiu acoperit, de-a lungul fațadei, unde se lucra, se mânca și se stătea vara.
- Planul simplu. De regulă o tindă la mijloc și câte o cameră de fiecare parte, plus o cămară.
- Materialele locale. Lemn, piatră, lut, var, șindrilă, țiglă sau stuf, după zonă.
- Raportul cu curtea. Casa nu stă izolată, ci face parte dintr-o gospodărie cu poartă, anexe și grădină.
Dacă vrei să vezi aceste case laolaltă, Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București și muzeul ASTRA din Sibiu au gospodării aduse din toate regiunile.
Cum arată casa tradițională românească pe regiuni?
Tabelul de mai jos rezumă diferențele principale. E o simplificare, pentru că în interiorul fiecărei regiuni există variații de la un sat la altul.
| Regiune | Material de bază | Acoperiș | Element reprezentativ |
|---|---|---|---|
| Maramureș | bârne de lemn | foarte înalt, cu șindrilă | poarta sculptată din lemn, prispa |
| Bucovina | lemn, uneori lipit cu lut și văruit | în patru ape, înalt | decor pictat sau traforat pe fațade |
| Muscel și Argeș | parter de piatră, etaj de lemn | în patru ape | foișorul la etaj, cu stâlpi sculptați |
| Oltenia | zidărie de piatră și cărămidă (la cule) | în patru ape | cula, casa-turn cu foișor sus |
| Dobrogea și Delta | chirpici, lemn, stuf | jos, cu stuf | pereți văruiți, tâmplărie colorată |
| Transilvania săsească | zidărie de piatră și cărămidă | în două ape, cu fronton spre stradă | casele aliniate și poarta mare de curte |
Maramureș
Aici lemnul e la el acasă. Pereții se fac din bârne groase îmbinate la colțuri, iar acoperișul înalt, acoperit cu șindrilă, ajunge să fie mai mare decât pereții. Porțile sculptate și bisericile de lemn cu turle subțiri sunt cele mai cunoscute imagini ale zonei.
Bucovina
Casele bucovinene sunt tot din lemn, dar multe au fost lipite cu lut și văruite, uneori în alb, alteori în albastru sau verde. În unele sate, precum Ciocănești, fațadele sunt acoperite cu motive pictate, o continuare a decorului de pe ouăle încondeiate.
Muscel, Argeș și Vâlcea
În zona subcarpatică apare casa cu parterul din piatră, folosit ca beci, și locuința la etaj, cu un foișor deschis pe colț. Stâlpii foișorului, arcele mici și balustrada sculptată sunt elemente pe care arhitecții de la sfârșitul secolului al XIX-lea le-au studiat atent.
Oltenia și culele
Cula este o casă-turn construită de boierii mici și mijlocii, cu pereți groși de zidărie, parter aproape închis și un foișor larg la ultimul nivel. Ansamblul de la Măldărești, lângă Horezu, cu Cula Greceanu și Cula Duca, este printre cele mai bine păstrate.
Dobrogea și Delta Dunării
Climatul uscat și vântul au dat case joase, cu pereți groși de chirpici, acoperiș de stuf și ferestre mici. Albul de var și albastrul tâmplăriei sunt semnul distinctiv. Se văd și influențe turcești și tătărești, mai ales în satele vechi.
Transilvania săsească
Satele săsești au o ordine aparte: case de zidărie aliniate la stradă, cu frontonul îngust spre drum, legate între ele prin ziduri și porți mari de curte. În mijlocul satului, biserica fortificată. Volumul e compact, ferestrele sunt ordonate, iar culorile fațadelor sunt calde.
Ce înseamnă stilul neoromânesc și stilul brâncovenesc?
Stilul brâncovenesc s-a format în Țara Românească în vremea domnitorului Constantin Brâncoveanu. Palatul Mogoșoaia și mănăstirea Hurezi sunt exemplele clasice: loggii cu arcade, coloane de piatră sculptată, decor vegetal bogat, foișoare deschise.
Stilul neoromânesc a apărut mult mai târziu, ca o căutare a unei arhitecturi naționale. Arhitectul Ion Mincu este considerat întemeietorul lui, iar Casa Lahovari din București păstrează planul simetric al casei țărănești, cu o tindă centrală, îmbinat cu elemente de inspirație brâncovenească: arce în acoladă, stâlpi de lemn sculptați, ceramică smălțuită.
O casă în stil neoromânesc se recunoaște ușor după:
- loggia sau foișorul cu arcade, adesea trilobate;
- stâlpi sculptați și console de lemn sub streașină;
- streașina largă și acoperișul înalt de țiglă;
- brâie și medalioane de ceramică colorată pe fațadă;
- ancadramente lucrate în jurul ferestrelor.
Casele neoromânești sunt numeroase în cartierele vechi din București și în orașele de provincie, iar multe dintre ele se află azi în zone construite protejate.
Ce poți învăța de la casa țărănească despre confort?
Casele vechi nu aveau izolație modernă sau aer condiționat, dar erau gândite pentru climă. Câteva principii au rămas valabile și se pot transpune direct într-un proiect actual.
| Principiu tradițional | Cum funcționa | Cum îl aplici azi |
|---|---|---|
| Pereți groși de lut sau piatră | se încălzeau încet ziua și cedau căldura seara | masă termică în interior, de exemplu pereți de zidărie sau o șapă groasă, protejate de izolația exterioară |
| Streașină largă și prispă | umbreau fațada și ușa vara, lăsau soarele de iarnă să intre | console de acoperiș, pergole sau terase acoperite dimensionate pe orientare |
| Orientarea spre sud sau spre curte | camerele de zi primeau lumina și căldura soarelui | zona de zi pe latura însorită, dormitoarele și anexele spre nord |
| Ferestre mici pe laturile expuse | mai puține pierderi iarna și mai puțină căldură vara | vitraje mari doar unde există umbrire, ferestre mai mici spre vânturile dominante |
| Aerisirea dimineața și seara | casa se închidea în orele fierbinți | ventilare transversală, obloane sau jaluzele exterioare |
Diferența față de trecut e că azi poți măsura aceste efecte. Arhitectul verifică însorirea pe teren, iar inginerul de instalații dimensionează încălzirea după performanța reală a anvelopei.
Cum reinterpretezi elementele tradiționale într-o casă modernă?
O casă nouă nu trebuie să copieze o gospodărie de muzeu ca să aibă caracter românesc. Funcționează mai bine dacă preiei logica elementelor și le dai o formă simplă, actuală.
- Pornește de la acoperiș. O pantă generoasă și o streașină care umbrește fațada sudică fac mai mult pentru imaginea casei decât orice ornament. Dacă îți trebuie spațiu, podul înalt se poate mansarda.
- Transformă prispa în terasă acoperită. Pe latura dinspre grădină, o prispă lată, cu stâlpi de lemn masiv, devine sufrageria de vară.
- Păstrează foișorul ca loc de stat. Poate fi un colț de terasă la etaj sau un pavilion separat în curte.
- Alege materialele cu sinceritate. Lemn, piatră locală, tencuială de var, țiglă ceramică. Rezistența o dau structura și termoizolația proiectate după normele actuale, nu imitațiile lipite pe fațadă.
- Simplifică decorul. Un singur element lucrat, de exemplu stâlpii sau poarta, spune mai mult decât zece ornamente.
- Lasă planul să respire. Tinda poate deveni un hol central luminos, iar camerele de zi pot fi unite într-un spațiu deschis.
Dacă pornești de la o casă veche, nu de la zero, găsești idei în ghidul despre tehnicile tradiționale care pot fi păstrate la renovare și în cel despre cum adaugi facilități moderne într-o casă veche.
Ce reguli trebuie respectate când construiești în stil tradițional?
Stilul nu te scutește de nicio regulă tehnică. Structura se calculează pentru zona seismică și pentru încărcarea din zăpadă a localității, iar anvelopa trebuie să atingă performanța energetică cerută pentru casele noi. Un perete gros de chirpici sau o bârnă de lemn nu ajung singure la aceste valori. De obicei se combină un sistem constructiv actual cu finisaje și volume inspirate din tradiție.
În unele sate și centre istorice regulamentul local de urbanism cere chiar respectarea specificului: pantă minimă a acoperișului, tipul de învelitoare, culori, aliniere la stradă. Dacă terenul tău e într-o zonă protejată, citește întâi ce cerințe au proiectele de case în zone protejate.
Greșeli frecvente la casele „în stil românesc”
- Amestecul de regiuni. Poarta maramureșeană, foișorul muscelean și decorul bucovinean pe aceeași casă din Bărăgan arată ca un decor de film.
- Ornamentul de polistiren. Brâiele și ancadramentele lipite din materiale ieftine se degradează repede și strică tocmai autenticitatea.
- Streașina scurtă. Fără ea, casa pierde proporția tradițională, iar pereții se udă.
- Prispa prea îngustă. Sub o anumită lățime nu mai încape o masă, iar spațiul devine doar decor.
- Lemnul netratat. Stâlpii și consolele expuse au nevoie de protecție și de detalii care să lase apa să se scurgă.
Ce proiect alegi dacă îți place casa tradițională?
Volumele simple, cu acoperiș înalt și terasă acoperită, se găsesc ușor în catalog. Uită-te la proiectele de case cu mansardă, care folosesc podul înalt, la proiectele de case din lemn și la proiectele de case cu terasă. Toate cele 61 de modele din catalogul de proiecte de case pot fi adaptate: putem lărgi streașina, adăuga o prispă sau schimba materialele fațadei. Trimite-ne prin pagina de contact locul terenului și imaginea casei care te inspiră, iar noi îți spunem cum o putem aduce în proiect.
Întrebări frecvente
Cum arăta planul unei case tradiționale românești?
Cele mai simple case aveau o singură încăpere sau o cameră și o tindă, construite din lemn ori din pământ, cu acoperiș mare. Foarte răspândite au fost și planurile cu două camere de o parte și de alta a tindei și cu prispă pe fațadă. Muzeele în aer liber păstrează exemple din aproape toate regiunile, utile dacă vrei să înțelegi evoluția.
Ce este cula din Oltenia?
Cula este o locuință boierească în formă de turn, specifică mai ales Olteniei și zonelor vecine. Are pereți groși de zidărie, ferestre mici la nivelurile de jos și un foișor deschis la ultimul etaj, de unde se supraveghea împrejurimea. Exemplele de la Măldărești, în Vâlcea, sunt printre cele mai bine păstrate și se pot vizita.
Prin ce se deosebește stilul neoromânesc de cel brâncovenesc?
Brâncovenescul este stilul original al palatelor și mănăstirilor din Țara Românească din vremea lui Constantin Brâncoveanu. Neoromânescul este o reinterpretare mult mai târzie, pornită de arhitectul Ion Mincu, care a combinat elemente brâncovenești cu planul casei țărănești. Practic, neoromânescul este o arhitectură urbană care citează tradiția.
Pot construi o casă tradițională din chirpici sau bârne?
Poți, dar proiectul trebuie să demonstreze că structura rezistă la cutremur și la zăpadă și că pereții ating performanța termică cerută. Pentru lemnul masiv există soluții testate, însă chirpiciul are nevoie de un inginer care cunoaște materialul. Mulți aleg o structură actuală și păstrează tradiția în volum, acoperiș și finisaje.
Costă mai mult o casă cu prispă și acoperiș înalt?
Poate costa mai mult, pentru că acoperișul mare are mai multă suprafață de învelitoare și o șarpantă mai complexă, iar prispa adaugă stâlpi și fundații. În schimb, podul înalt poate deveni mansardă, deci spațiu locuibil fără un etaj în plus. Diferența reală o vezi doar comparând variante de proiect pentru același teren.
Pot adapta un proiect modern ca să arate tradițional?
Da, de cele mai multe ori. Adaptarea poate schimba panta acoperișului, lungimea streașinii, materialele fațadei și poate adăuga o prispă sau un foișor. Rămâne de verificat dacă noile volume respectă regulamentul de urbanism al terenului și dacă structura trebuie recalculată, lucru pe care îl face inginerul odată cu adaptarea.
