Ce înseamnă suprafața construită?

Suprafața construită reprezintă aria totală ocupată de o construcție, măsurată la exteriorul pereților. Se referă la spațiul pe care o clădire îl acoperă efectiv, indiferent dacă acea zonă este locuibilă sau nu. Este o informație esențială în dosarele de urbanism și în stabilirea valorii unei proprietăți.

Această suprafață se măsoară pentru fiecare nivel al clădirii și include atât spațiile interioare, cât și elemente anexe care fac parte din volumul construit. Chiar dacă anumite zone nu sunt folosite zi de zi, ele sunt totuși parte din suprafața oficială a construcției.

Este important să nu fie confundată cu suprafața utilă, care are un alt scop și un alt mod de calcul.

Ce elemente sunt incluse în suprafața construită?

Pentru a calcula corect suprafața construită, trebuie înțeles clar ce anume este inclus în acest total. Nu este vorba doar de camerele de locuit, ci de întregul volum fizic al construcției, măsurat pe conturul exterior.

Sunt incluse următoarele:

• Camerele de locuit (dormitoare, living, birou)
• Bucătăria, băile și holurile
• Pereții exteriori și interiori
• Balcoanele și logiile, dacă sunt închise și acoperite
• Terasele acoperite, aflate sub o anumită înălțime (de regulă sub 3 metri)
• Spațiile comune din clădirile colective (casa scării, casa liftului)
• Anexele integrate în structură (camere tehnice, spălătorii, debarale)

Toate aceste elemente sunt luate în considerare deoarece fac parte din structura fizică a imobilului, chiar dacă unele nu sunt utilizate în mod constant.

Ce nu se ia în calcul la suprafața construită?

Există spații care nu sunt incluse în calculul suprafeței construite, deși pot fi utile și prezente în jurul clădirii. Ele nu sunt considerate parte din construcție din punct de vedere juridic sau urbanistic.

Nu sunt incluse:

• Terasele descoperite
• Balcoanele deschise, fără închidere cu geamuri sau ziduri
• Scările exterioare care nu fac parte din volumul clădirii
• Trotuarul de protecție din jurul casei
• Alei pietonale sau carosabile aflate în curte
• Podurile neamenajate pentru locuit
• Garajele separate, construite la distanță de clădirea principală

Aceste spații pot aduce un plus de funcționalitate, dar nu sunt luate în considerare în calculul oficial al suprafeței construite.

Care este diferența față de suprafața utilă?

Suprafața utilă este acea parte din clădire pe care o poți folosi efectiv, adică spațiul interior disponibil pentru locuit sau desfășurarea activităților. Spre deosebire de suprafața construită, ea exclude tot ce nu este utilizabil direct.

Suprafața utilă include:

• Camerele interioare
• Bucătăria, baia și holurile
• Spațiile de depozitare aflate în interior

Suprafața utilă nu include:

• Grosimea pereților
• Spațiile comune (cum ar fi casa scării)
• Balcoanele și logiile, chiar dacă sunt închise

Un apartament care are 85 metri pătrați construiți poate avea o suprafață utilă de doar 65–68 metri pătrați, în funcție de grosimea pereților și configurarea spațiului. Este important să știi această diferență atunci când compari locuințe sau când analizezi ofertele imobiliare.

De ce este important să cunoști aceste informații?

Cunoașterea exactă a ceea ce intră în suprafața construită te ajută să eviți confuzii și să iei decizii corecte, mai ales în tranzacții imobiliare sau în procesul de construire.

Este util să știi:

• Ce suprafață vei plăti efectiv când cumperi o locuință
• Ce se ia în calcul când se stabilesc impozitele locale
• Cum se întocmesc actele pentru autorizația de construire
• Cum compari corect ofertele de pe piață
• Ce reguli urbanistice se aplică în funcție de suprafața construită

Această informație are impact direct asupra costurilor, valorii de piață și regimului legal al unei construcții. De aceea, este esențial să întrebi mereu ce tip de suprafață este menționat: utilă, construită sau desfășurată.